Migrăm încet către eternitate,
lăsăm în urmă doar singurătăţi -
luceferi vii alunecând prin noapte
şi cu speranţa veşnicii răsplăţi.
În geamul lor suntem furtuni de vară
îngenuncheate seara în pridvor
de cântul tău ce rupe din vioară
aripa îngerului trecător…
Şi nopţile sunt ramuri speriate ,
sunt frunze lepădate de copaci
sunt dorurile noastre înserate
când nasturii la bulză îi desfaci.