05/01/2010 by vanghelis008
Noaptea, iubirilor mele amanta,
Scaldata-n apa de la meteori,
Cu ochii tai adanci si dulci de fata,
Te-mbratisai iubind, de cate ori,
Doar focu-n soba tainic licureste,
Si eu te tin captiva pe genunchi,
Privighetoarea cerul primeneste,
Cu cantecul ce urca din rarunchi.
In intuneric buciumul raspunde,
Si umbrele se scurg cu pasul lent,
Iar luna alba-n norii ei se-ascunde,
Si-n patul ei adoarme-acum porudent.
Da-mi pentru-o clipa gura ta cea cruda,
Cu dorurile mele sa o rup,
Si-n inima purtand gustul de duda,
In lumea ta de vise sa ma duc.
Posted in Personale | Leave a Comment »
05/01/2010 by vanghelis008
In vatra arde focul, afara viscoleste,
La pieptul meu iubito, cu drag te incalzeste,
Sarutul tau fierbinte in mine toarna vin,
Si noptile geroase, afara se atin.
Cainele scrasneste urland jalnic la luna,
Noi stam in intuneric, noi suntem impreuna,
Doar orologiul bate, secundele pe rand,
In somnul lui metalic, in vise delirand.
Zapada este alba, lintoiul si-l intinde,
Pamantul gol cu patimi, cu bratele-l cuprinde,
Si alba cade luna, cu umbra ei cea rece,
Cand noaptea ca o doamna, prin incapere trece.
La pieptul meu iubito, asemeni te cuprind,
Funditele din plete, usor ti le desprind,
Si gura ta cea moale si rosha cum e macul,
Eu o sarut intr-una, caci dulce e pacatul.
Posted in Personale | Leave a Comment »
05/01/2010 by vanghelis008
E ger, cu colti ma mananca,
Rupand din durerile mele,
E ger pe pamant si in stele,
Si gheata in mine se urca.
Campiile-s moarte sub soare,
Degeaba mai arde faclia,
Zapada sub talpa ma doare,
Si strimta imi e nasalia,
Ramane sa moara doar cerul,
Si stele s-agate in turturi,
Afara e noapte si gerul,
Ne musca cu viscol de fluturi.
Posted in Personale | Leave a Comment »
05/01/2010 by vanghelis008
Cand ne vom desparti iubire,
Singuratati in drum vor inflori,
Sa stearga efemera dainuire,
A celui care-acuma nu va fi.
De lacrimile tale speriata,
In taina sufletului ai sa fugi,
Si dorul te va frange disperata,
Si somnul se va prefira cu rugi.
Aripile din debara sunt moarte,
Si fulgii albi din ele-s raspanditi,
Nici pe Icar n-ar mai putea sa-l poarte,
Nici umerii tai dragi si obositi.
Afara va ramane numai luna,
Cu razele intinse rastignit,
Si drumul va pastra din mine urma,
Acelui ce-a plecat si te-a iubit.
Vor plange toamnele zilele goale,
De pasii nostri ce s-au istovit,
Si doar taceri vei strange tu in poale,
Cu fiecare-amurg si rasarit.
Posted in Personale | Leave a Comment »
05/01/2010 by vanghelis008
Ninge suav ca ochii Amritei,
Un zambet ce cade de-a pururea bland,
O lebada canta, e cantul iubitei?
In mine cu noptile mele, strigand?
Ninsoarea se scutura toata de floare,
Miresele albe intinse lasciv,
Si marea loveste cu valuri amare,
In viata mea si a ta, ca in dig.
Ninsoarea e alba si-n suflet ne doare,
Tacerile tipa, in carne ranite,
Si fluturii prind in amurg ca sa zboare,
Prin dorul si jalea ce curg otravite.
Si ninge-n odaie, iar fulgii solemn,
Se astern peste noi, se astern peste lucruri,
Peste somnul intins in cearsaf ca un lemn,
Iar fulgii, aripile-si rup si se scutur..
Posted in Personale | Leave a Comment »
05/01/2010 by vanghelis008
Maine plecam, si cerul se va sparge,
In mici scantei, adancul colorand,
Si alte anotimpuri s-or desface,
In sufletele noastre picurand,
Fantome albe-au ratacit splendide,
Si-n rastignirea stelei au murit,
Cu flacara iubirilor toride,
Din fiecare zi si asfintit.
Cat te-am dorit sa te asezi la masa,
Cu vinul rosu, clipa sa-mpacam,
Si eu si tu, a lumilor craiasa,
Pierdutul cer cu noaptea sa-l urcam.
Posted in Personale | Leave a Comment »