Poezii

Migrăm încet către eternitate,

lăsăm în urmă doar singurătăţi -

luceferi vii alunecând prin noapte

şi cu speranţa veşnicii răsplăţi.

În geamul lor suntem furtuni de vară

îngenuncheate seara în pridvor

de cântul tău ce rupe din vioară

aripa îngerului trecător…

Şi nopţile sunt ramuri speriate ,

sunt frunze lepădate de copaci

sunt dorurile noastre înserate

când nasturii la bulză îi desfaci.

Poezii

Ingeri mari stau in carare -

Lacrimi albe in amurg

Vechi iubiri crepusculare

Zilele prin nopti le curg.

Noi uitati tacem cu vremea

Ratacindune-n paduri

Vantul trece cu durerea

Dorului care-l induri.

Surii lupi urla in coasta

Albe lune isi desfac

Umbrele pe la fereastra

Nuferii arzand pe lac.

Amandoi pe intuneric

\langa vatra ne iubim

Focul despletit feeric

Nu mai vrea ca sa murim.

Candela straluce tainic

Sub icoana cea umbrita

Timpul care trece falnic

E coloana infinita.

Poezii

Stele stralucind in palme

Calde mangaieri topesc

Ochi arzand pe-oceane calme

Noaptea cerul il iubesc.

Eu sunt steau-aprinsa-n huma

Din taramul interzis

In a vietii tale urma

Un portal ce s-a deschis.

Flori crescand pe gard bogate

In culoare si parfum

Zile strajuiesc curate

Singuratice pe drum.

Cand si cand , noaptea alearga

Ne chezand, muscand din frau.

Lumea-n lung si lumea-n larga

Margine topita-n râu.

Si in saua ei cea neagra

In galop tarziu te pierzi

Zana mea, steluta draga,

fulgerand din ochii verzi.

Poezii

Priveşte-mă în ochi şi nu clipi !

Aripile-au să te-nvelească

şi degetele mele te-or iubi

ca trupul tău molatec să rodească.

Pe fruntea ta săruturi au să cadă

cu primăveri de floare răscolite

iar nopţile , gonind tăcut pe stradă,

vor sângera prin clipele cernite.

O lună albă-ţi va uimi cărarea,

pe umbra ei spre mine ca să urci

şi perna o să-ţi fie noaptea… marea,

iar pat, doar iarba verde, peste lunci.

Luceafărul va luneca în vis

să-şi frângă aripile în oglindă,

sărutul lui ce gura ţi-a cuprins

făptura-n maci acuma să aprindă.

O adiere să-ţi mângâie trupul

şi însetate formele rotunde

când în păduri la lună urlă lupul

iar nuferii se-ascund tăcuţi în unde.

Poezii

Tu esti inconfundabila iubire,
Luand chipuri de izvoare descantate,
Si te preschimbi cu propria ta fire,
In fiecare zi in orice noapte.

Uitat in mine zace nesfarsitul,
De clipe scurte care nu ne iarta,
De rataciri ce-asteapta asfintitul,
Sa iti sarute pleoapele la poarta.

Culoarea ta o rastignesc pe perna,
Si cu bujori iti infloresc obrajii,
In nebunia noptilor eterna,
Ingerii albi, ne sunt regina pajii.

Te caut in dorinte nestiute,
Vapaia lunii, alb iti e vesmantul,
Cand te dezbrac de florile marunte,
Ramane intre noi, uitat cuvantul.

Poezii

Suntem ca doua pasari rare,
Zburand spre cer o mana de tarana,
Si impartim ceea ce-o sa ramana,
Intru a lor si-a noastra disperare.

Lumini ce ratacim bolnave-n noapte,
Le-adaugam si dorul si cuvantul,
Si de ramane loc si se mai poate,
Din sunete mai plamadim descantul.

E dimineata sceptrul si povara,
Rodul poeziei noastre e uiumul,
Cand rataceste-n noi uitata seara,
Si inca lung alearga-n frunze drumul.

“Noi doi”-cand spun frumoasele cuvinte,
Au nestiute taine, conotatii…
Care incep cand te sarut fierbinte,
Si tulbura apoi toti literatii..

Raman pe rand doar florile uimite,
Buzele moi cu gust de mere coapte,
Nopti ce coboara luna poleite,
Si vorbele ce se prefac in soapte.