M-au azvarlit pacatele spre tine
Intunecat in suflet te alerg
Alunecand spinarea de iceberg
Din noptile cu-atatea gheturi pline.
Sunt strabatut de aurore larg
Intr-un pustiu de gheata selenara
Si tremur din copite ca un sharg
Pe-un cer de stele care se brodara.
Te-nghit mereu in visul meu nocturn
Intins pe spinii insomniei mele
Iubita mea cea care esti in turn
Si-azvarli cu clipe moarte printre stele.
Like this:
One blogger likes this post.
Divin.
Eşti oglinda sufletului meu,
Dar versul tău e-un labirint
Ce vrea s-ajungă-n infinit
Pe alt drum, mai lung şi ocolit;
Tu n-ai găsit calea lactee.
Ai dat însă de o atee
Ce te-a întors din drum
Şi te-a îndemnat la păcate,
Că le-aveai puţine şi iertate.
Uitând de ruga-n miez de noapte,
A unei zâne de departe,
Tu ai ales păcatul,
Iar zâna… a rămas tot zână.