Feeds:
Articole
Comentarii

Atatea toamne in genunchi…

Atatea toamne in genunchi
Inalta-n ceruri rugaciuni
Copacii goi, lipsiti de trunchi
Se zbat in vise de carbuni

Si noi cadem o frunza-n vant
De ploaia stelelor loviti
Ingeri de umbra si pamant
In drama vietii razvratiti

Dansul aluneca usor
Pe frunzele cazute vrac
Fosnind tomnatic pe covor
Trec umbrele-mbracate-n frac

Cu pasii ceturi rascolind
Trec cavaleri plini de armuri
In miezul noptilor bocind
Iubirea mea cate induri

Imi este cald, imi este rau
Sarutul nu-l primesc prinos
Din noapte cad pe trupul tau
Dorintele fara folos

Doi morti frumosi cu ochii vii
In cer isi caut-adapost
Eu mazgalesc ipocrizii
Cu versuri planse fara rost

Si pleoapa galbena mangai
Ca un sarut de catifea
Ca-n toamna noastra cea dintai
As vrea ca sa ramai a mea

Dar florile s-au scuturat
Amurgu-n doliu s-a spuzit
Toti ingerii s-au saturat
Si la priveghi n-au mai venit

In pumnii de pamant te-am strans
Ca pe-o durere scrisa-n piept
Si ochii dorului au plans
N-am mai putut sa te astept

Pe drumul sui m-am departat
Cu pasii vietiii panicati
In urma cerul a plouat
In visele celor plecati…

Anunțuri

Ne adunam…

Ne adunam

Ne adunam cuvintele ruine
O lips-a lor ce inca ne mai doare
Cand tu-n amurgul orelor putine
Ti-ai desfacut dorintele in floare

Ne vom iubi o singura mirare
Impinsi de val catre un tarm cu luna
Gustand din sentimentul care moare
Insomniac in visul cel din urma

In jurul nostru apa-nlacrimata
E plina ochi de nuferii tacerii
Si seara straluceste impuscata
Sub valul lung in ceasul invierii

Ramanem doua umbre si o cale
Cu cornul lunii infundat in piele
Si pasarile plang autumnale
Zvarlind in noi cu pulbere de stele.

În tine văd…

În tine văd doar rănile ascunse
Pe care orbii încă nu le văd
Şi în absenţa vorbelor ce-s spuse

Continuă nimicitor prăpăd

Te vindec în cuvinte zise-n şoapte

Versuri rostite-n somnul legănat

Când îngerul un trandafir în noapte
Lângă tăcerea ta a scuturat

Noi nu ne ştim, nu ne vom şti vreodată
Fluturi în somn, iubirile îşi ţes
De doruri noaptea este invadată
Şi de vedenii fără înţeles.

Înşelătoare forme ne cuprind
Într-un amurg de flori înmiresmate
Şi visul plin de patimă pretind
Sub bolţile de pulberi înstelate…

R. M. Rilke

Cine plange colo-n lume

Fara rost si fara patimi

Poate doar ca sa adune

Moarte doruri, false lacrimi

Cine rade si din pleoape

Curg mereu margaritare

Luna poate sa-l ingroape

In vacantele-i agape

Calatori fara sperante

Noi ne pierdem cate unul

Condamnat, fara vacante

Se ridica-n frunze fumul

Ne-ntalnim in crucea vietii

Pe cararea cea cu bruma

In clepsidra diminetii

In tacerea cea din urma

Uite-asa pline de jale

De miresme calcinate

Umbrele deschid o cale

Pentru vise condamnate…

Portret de femeie dormind

Cade părul risipit pe glezne
Îl privesc mereu ce-u ochi lunar
Chiar dacă eu m-am pierdut în bezne
În oglindă mă revărs stelar

Buzele s-au înroşit carmine
Îmi zâmbesc în somn provocator
În tăcerea pleoapelor senine
Visele se rup înşelător

Cu parfumul mă cuprinzi grăbită
Într-o dramă veche… de neşters
O imagine de dor pălită
Unduind absenţa ca un vers

Patul tău în coarnele de lună
Leagănă făptura ta de jad
Şi în jur doar îngerii se-adună
Într-un rai de stele care ard

Mai am un drept…

Mai am un drept şi nu mă las de scris
Chiar dacă paşii iarăşi mi-i goneşti
Şi-această lume-n mine s-a închis
În paginile vechilor povesti

Ilene trec învăluite-n stres
Petalele şi frunzele vărsând
Când amintirile-ntrecut s-au şters
În ceaţa vremii picurând pe rând

Rămânem noi şi luna pală sus
Ascult tăcerea mirosind a flori
Când cerul legănându-se-n apus
Se răsuceşte-n dramele din zori.

Gândul meu zboară…

Gândul meu zboară sihastru
Printr-un cer lipsit de stele
Şi se-aprinde-n noapte astru
La fereastra cu perdele

Mângâierea e absentă
Eu îi simt prezenţa mută
Ca pe-un gust uitat de mentă
Când tăcerea mă sărută

Din priviri îmi aflu saţiu
Când în vise muşcă dorul
Şi apoi mă pierd în spaţiu
Risipindu-mi viitorul

Vor rămâne bolovanii
Să arate: Fals e locul
Doar şoptitele litanii
Vor vărsa în iarbă focul…